Gâștele sălbatice

Gâștele sălbatice de Mary Oliver

“Nu trebuie să fii bun.
Nu trebuie să mergi în genunchi
pentru sute de mile prin deșert căindu-te.
Trebuie numai să-ți lași animalul firav al corpului tău
să iubească ceea ce iubește.
Vorbește-mi despre deznădejdea ta, ca să-ți spun despre a mea.
Între timp lumea merge mai departe.
Între timp soarele și pietricelele curate ale ploii
se mișcă de-a curmezișul priveliștii,
pe deasupra preeriilor și a copacilor denși,
a munților și râurilor.
Între timp gâștele sălbatice, zburând în înălțimile aerului curat și albastru
se îndreaptă din nou spre casă.
Oricine ai fi, nu contează cât de singur,
lumea se oferă pe sine imaginației tale,
te cheamă ca pe gâștele sălbatice, aspră și tulburătoare-
vestindu-ți locul iar și iar
în familia lucrurilor.”

Traducere din engleză: Cristina Revenco

 

Închide